Petits
Bonheurs
Ce vă ziceam eu de diete? Că nu le suport? Ei bine, nu, încă nu le suport, în schimb găsesc dieta asta ca fiind amuzantă şi plină de provocări când vine vorba de gătit. Cât pui la grătar poate să mănânce omul, în
fond şi la urma urmei?
De ce nu ar mânca omul o pizza? Chiar şi o pseudo-pizza?
Laptele de pasăre era unul din deserturile mele preferate. Îmi plăcea la nebunie combinaţia dintre albuşul pufos care se topea în gură şi laptele dulce, aromat. A fost genul de desert din care aş fi mâncat fără să mă opresc(iar
eu nu mă omor cu dulciurile).
Un alt lucru care m-a intrigat la el a fost numele...
Când mi-am aruncat prima oară ochii peste o rețetă de pate mi-am zis că trebuie să încerc. Ce poate fi mai minunat decât să-ți faci tu singur mâncarea preferată și să ști exact ce ingrediente are? E drept, pate nu mai cumpăr de mult timp, după niște
experiențe nu tocmai plăcute. Iar dacă punem în balanță motivul de mai sus, plus gustul, plus satisfacția de a face ceva cu mâna ta și chiar și prețul(cu ingredientele de mai sus am făcut aproximativ 700g de pate cu 20 de RON), clar nu ieșim în pierdere.
Întâmplarea face ca atunci când ies de la metrou să trec pe lângă un piață, de unde inevitabil poftesc ceva. Inevitabil, zărindu-le stând aşa oacheşe la soare, nestingherite, negre de atâta aşteptare, mi s-a făcut milă de nişte vinete. Şi am mai luat şi câţiva ardei roșii de graşi pe lângă.
A, să nu uit. Cum alegi vinetele să fie coapte şi nu crude şi amare. Mama dixit: "Trebuie să fie pufoase, uşoare, să sune a gol." Acum să nu mă întreba ce înseamnă "pufoase", te prinzi tu la momentul potrivit. Rețeta asta este jumate furată de la mama(partea cu ardeii copți) și jumate de la Sultan(partea cu susanul).
